Ideea

Dumnezeu
a avut o idee dar,
privind către Oglindă sa i-o spună,
a uitat
de-a fost ideea lui
sau, de fapt, a celuilalt.

Despre tensiune

Îmi port dumnezeul în buzunar,
pulsează lângă piept, ca o inimă de rezervă,
să nu mă rătăcesc, să nu cad, să nu pier,
să nu plutesc în derivă...

Omul mort

Omul mort
îşi săruta iubita
cu gura lui de om mort,
o mirosea
cu nasul de om mort,
o mângâia
cu mâinile-i moarte,
închipuindu-şi-o
cu imaginaţia lui moartă.

Pe când ea
se iubea cu pianul,
undeva departe...

Omul orb

Omul orb
se-ntoarse către urechile sale
zicând: voi, că vedeţi mai bine,
spuneţi-mi ce culoare
poartă femeia din zare?

(Care femeie?,
gândiră urechile.)

Departe,
pe muchia apei
zăcea doar un pian
în aşteptare...

Lentila

Aşadar
Dumnezeu se afla-n centrul atenţiei
Să inventăm, deci, lentila, spuse El,
şi să-i dăm un inel!
Aplauze, ropote de-aplauze,
deşi nimeni n-a priceput de-a vorbit serios ori,
de-a glumit, care-i, de fapt, poanta?

Nici eu n-am priceput,
dar asta chiar nu conta,
eu eram grefierul
si-atat.

Postmaturul

Copilul s-a născut dintr-o dată,
însă prea tarziu.
Timpul său trecuse deja,
dar Dumnezeu, negăsindu-i vreo vină,
i-a construit o poezioară a lui,
fără cine ştie ce rimă,
c-un rai minimalist
cu pomi fructiferi, cu-animăluţe
şi ce-ar mai fi avut el nevoie
pentru-a nu se simţi singur şi abandonat,
apoi l-a lăsat acolo, cuminte,
printre cuvinte...

Oglinda

Buba
se născuse undeva
deasupra ochiului drept
şi cuceri tot chipul.

Dumnezeu
îşi îngropă faţa-n palme,
să nu-l vadă Oglinda,
însă o Jumătate
era plină cu Oglinda.

Dumnezeu
fugi în cealaltă Jumătate,
departe, foarte departe,
cât mai departe...

Iuda şi câinii

Mielul lui Dumnezeu
s-a născut din oaia Ana
şi berbecul Pan şi,
cum n-a ştiut nimeni cine-i,
l-au trimis la tăiere,
laolaltă cu o altă
duzina de ovine.
Cine să ştie
că ar putea să vie
altfel decât de sus,
cu norul cumulus?
Acum zace-n vitrina
unui magazin obscur
de la periferia oraşului,
doar măruntaiele
i-au ajuns la gunoi,
bucurându-se de ele maidanezii,
precum si Iuda, cerşetorul
de la colţul străzii...

Extradumnezeiestrul

Dumnezeu a întâlnit pentru prima oară un extradumnezeiestru care, dupa ce
s-a uitat la Dumnezeu, a ridicat o mână şi-a zambit:
Tu de pe ce planetă ai sosit?
În loc de răspuns, Dumnezeu a pus mâna pe armă şi l-a răpus.
De ce oare?, l-a-ntrebat ulterior Judecătorul pe Dumnezeu.
Intrase pe teritoriul meu. A fost legitim-apărare!

Confuzia

Dumnezeu
începu să facă
Imposibilul,
dar nu-l termină,
imposibil fiind.
Câtă nedreptate,
gândi Dumnezeu
cu sine,
Dumnezeu
nu este Imposibil,
la fel cum negrul
nu-i alb...

Prisma

La naşterea momentului
^Dumnezeu/₂-ul
şi-a inventat prisma,
a intrat în ea alb
şi-a ieşit curcubeu.