Copilul s-a născut dintr-o dată,
însă prea tarziu.
Timpul său trecuse deja,
dar Dumnezeu, negăsindu-i vreo vină,
i-a construit o poezioară a lui,
fără cine ştie ce rimă,
c-un rai minimalist
cu pomi fructiferi, cu-animăluţe
şi ce-ar mai fi avut el nevoie
pentru-a nu se simţi singur şi abandonat,
apoi l-a lăsat acolo, cuminte,
printre cuvinte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu