Lentila

Aşadar
Dumnezeu se afla-n centrul atenţiei
Să inventăm, deci, lentila, spuse El,
şi să-i dăm un inel!
Aplauze, ropote de-aplauze,
deşi nimeni n-a priceput de-a vorbit serios ori,
de-a glumit, care-i, de fapt, poanta?

Nici eu n-am priceput,
dar asta chiar nu conta,
eu eram grefierul
si-atat.

Postmaturul

Copilul s-a născut dintr-o dată,
însă prea tarziu.
Timpul său trecuse deja,
dar Dumnezeu, negăsindu-i vreo vină,
i-a construit o poezioară a lui,
fără cine ştie ce rimă,
c-un rai minimalist
cu pomi fructiferi, cu-animăluţe
şi ce-ar mai fi avut el nevoie
pentru-a nu se simţi singur şi abandonat,
apoi l-a lăsat acolo, cuminte,
printre cuvinte...

Oglinda

Buba
se născuse undeva
deasupra ochiului drept
şi cuceri tot chipul.

Dumnezeu
îşi îngropă faţa-n palme,
să nu-l vadă Oglinda,
însă o Jumătate
era plină cu Oglinda.

Dumnezeu
fugi în cealaltă Jumătate,
departe, foarte departe,
cât mai departe...