Tu eşti Alpha,
eu Omega.
Începuta
şi sfârşitul.
Omul presupus
Eşti omul
din închipuirea mea,
îi spuse ea-ntr-o zi
şi fugi.
De-atunci
nu mai ştie nimeni
despre el
deşi se poate presupune
orice.
din închipuirea mea,
îi spuse ea-ntr-o zi
şi fugi.
De-atunci
nu mai ştie nimeni
despre el
deşi se poate presupune
orice.
Decalogul - Prima lege
Sa nu ii faci Oglinzii chip cioplit
si nici veo alt-asemanare
de-o vrei nemuritoare.
si nici veo alt-asemanare
de-o vrei nemuritoare.
Omul pierdut
Omul pierdut
are oraşul pustiu
la picioarele sale,
rătăcesc
printre pereţii oraşului,
iubito,
dacă din întâmplare mă vezi
fă-mi o poză
şi scoate-mi-o-n cale,
simt nevoia
să-nnebunesc
de fericire!
are oraşul pustiu
la picioarele sale,
rătăcesc
printre pereţii oraşului,
iubito,
dacă din întâmplare mă vezi
fă-mi o poză
şi scoate-mi-o-n cale,
simt nevoia
să-nnebunesc
de fericire!
Omul visător
Omul visător
s-a-mpiedicat de ea pe stradă
în timpul unei plimbări aiurea
către nicăieri. Ea fugea
către marele secret
când i s-a-mprăstiat poşeta
cu tot cu nimicurile din ea
pe-asfaltul încins. Scuze,
i-a spus, Oh, e ok,
şi-au strâns de pe jos
rujul, rimelul, nişte chei,
un roman nesfârşit, telefonul ei,
şi-o oglinjoară care s-a ciobit.
Apoi ea a plecat către seară,
iar el, cumva grăbit,
către iubita lui
imaginară.
s-a-mpiedicat de ea pe stradă
în timpul unei plimbări aiurea
către nicăieri. Ea fugea
către marele secret
când i s-a-mprăstiat poşeta
cu tot cu nimicurile din ea
pe-asfaltul încins. Scuze,
i-a spus, Oh, e ok,
şi-au strâns de pe jos
rujul, rimelul, nişte chei,
un roman nesfârşit, telefonul ei,
şi-o oglinjoară care s-a ciobit.
Apoi ea a plecat către seară,
iar el, cumva grăbit,
către iubita lui
imaginară.
Ideea
Dumnezeu
a avut o idee dar,
privind către Oglindă sa i-o spună,
a uitat
de-a fost ideea lui
sau, de fapt, a celuilalt.
a avut o idee dar,
privind către Oglindă sa i-o spună,
a uitat
de-a fost ideea lui
sau, de fapt, a celuilalt.
Despre tensiune
Îmi port dumnezeul în buzunar,
pulsează lângă piept, ca o inimă de rezervă,
să nu mă rătăcesc, să nu cad, să nu pier,
să nu plutesc în derivă...
pulsează lângă piept, ca o inimă de rezervă,
să nu mă rătăcesc, să nu cad, să nu pier,
să nu plutesc în derivă...
Omul mort
Omul mort
îşi săruta iubita
cu gura lui de om mort,
o mirosea
cu nasul de om mort,
o mângâia
cu mâinile-i moarte,
închipuindu-şi-o
cu imaginaţia lui moartă.
Pe când ea
se iubea cu pianul,
undeva departe...
îşi săruta iubita
cu gura lui de om mort,
o mirosea
cu nasul de om mort,
o mângâia
cu mâinile-i moarte,
închipuindu-şi-o
cu imaginaţia lui moartă.
Pe când ea
se iubea cu pianul,
undeva departe...
Omul orb
Omul orb
se-ntoarse către urechile sale
zicând: voi, că vedeţi mai bine,
spuneţi-mi ce culoare
poartă femeia din zare?
(Care femeie?,
gândiră urechile.)
Departe,
pe muchia apei
zăcea doar un pian
în aşteptare...
se-ntoarse către urechile sale
zicând: voi, că vedeţi mai bine,
spuneţi-mi ce culoare
poartă femeia din zare?
(Care femeie?,
gândiră urechile.)
Departe,
pe muchia apei
zăcea doar un pian
în aşteptare...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)